Str. Polonă nr. 50 (fosta nr. 194)
Antreprenori: arh. C. Cora și Bossy
Foto: Cristian Gache
În data de 20 februarie 1909 regăsim solicitarea de
autorizație de construcție a bisericii din str. Polonă nr. 194, depusă de
Arhiepiscopul catolic al Bucureștiului, Raymund Netzhammer (1862-1945),
domiciliat în str. Esculap nr. 5, antreprenorul lucrărilor fiind arhitectul
Carol Cora, domiciliat în str. Șincai nr. 4. Suprafața construită calculată la
acea dată a fost de 131, 15 m.p. Pentru că s-a solicitat și avizul Ministerului
Cultelor, autorizația de construcție a fost emisă abia în 2 mai 1909 pentru
„una biserică din zid masiv, acoperită cu metal, conform planului presentat și
aprobat, pe suprafața ce a plătit și cu observațiunea de a păstra distanța
regulamentară de 10,00 m.l. din vecini”.
Lucrările
de aliniere ale străzii Polonă și de prelungire a străzii Fecioarei afectează
proprietatea, îngustând deschiderea de la strada principală. Lotul de teren are
forma trapezoidală, cu deschiderea mai mare spre interiorul curții. Aprobarea a
fost întârziată și de faptul că nu se depuseseră planurile fundațiilor.
Planurile
au fost avizate în 2 mai 1909 de către arh. Ernest Doneaud (1879-1959), șeful
serviciului alinierilor, care se afla la începutul carierei sale în serviciul
public bucureștean. Setul depus este datat în februarie 1909 și semnat de
antreprenor, cel mai probabil pentru a evita un conflict de interese în cazul
arhitectului Ghika-Budești, care lucra în cadrul Ministerului Cultelor și
Instrucțiunii Publice.
Dosarul
conține planul temeliilor, planuri de situație, planuri cadastrale cu zona
afectată de exproprieri și alinierea străzilor, planul turlei octogonale pe
arce moldovenești, planul fațadei principale și a celei laterale, planul
orizontal și secțiunea bisericii (în care se vedea amvonul, azi dispărut). În
această etapă de proiectare, fațadele nu prezentau toate elementele de
decorație, ci doar firida semicirculară a icoanei de hram, deasupra intrării și
ocnițele.
(Arhivele Naționale Direcția Municipiului București,
fond Primăria Municipiului București Tehnic, dosar 271/1909)
colecția istoric Cezar Petre Buiumaci
Într-o
carte poștală de epocă care ne
înfățișează biserica în etapa finalizării construcției, putem observa câteva
detalii prețioase: decorația murală
(mozaicul icoanei Sf. Vasile) și sculpturală (baghetele neogotice ale
ancadramentului) nu fusese încă realizată, ci remarcăm doar discurile ceramice
smălțuite de sub cornișă și benzile orizontale, suprapuse, realizate tot din
ceramică smălțuită. Soclul, partea de sus a contraforților, ancadramentul
intrării principale, ocnițele erau tencuite în culoare deschisă, realizându-se
un contrast cu cărămida și brâiele ceramice.
.bmp)
